Zeci de companii și Belastingdienst (Administrația Fiscală a Olandei) se confruntă cu o situație frustrantă și, din păcate, nu tocmai rară în lumea afacerilor: după ce au așteptat să-și recupereze datoriile de la un debitor cunoscut, riscă să rămână cu mâinile complet goale. Protagonistul acestui caz, identificat de publicația regională de Stentor drept Gert O., este descris ca o figură „veelbesproken" — adică mult discutată, controversată — în cercurile de afaceri din regiune.
Ce înseamnă „kale kip" și de ce contează
În olandeză, expresia „kale kip" — tradusă literal ca „pui pleșuv" sau „găină fără pene" — este un idiom folosit pentru a descrie o persoană sau o entitate de la care nu poți recupera absolut nimic. Echivalentul românesc ar fi „nu poți stoarce sânge dintr-o piatră". Atunci când un creditor obține o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu împotriva unui debitor, dar acesta nu are bunuri, conturi bancare cu fonduri sau venituri executabile, recuperarea creanței devine practic imposibilă — indiferent cât de legitimă este datoria.
Acesta pare să fie scenariul în care se află atât zecile de companii care au colaborat cu sau au acordat credit lui Gert O., cât și Belastingdienst, care are și el creanțe nerecuperate față de acesta. Deși autoritățile fiscale dispun de instrumente mai extinse de recuperare față de creditorii privați, nici ele nu pot executa ceea ce nu există.
Un caz cu ecou în comunitatea de afaceri
Gert O. este descris de de Stentor ca un personaj „veelbesproken" — adică despre care s-a vorbit mult, un om cu o reputație controversată în mediul de afaceri local. Astfel de cazuri, în care un debitor acumulează datorii față de numeroși creditori înainte ca situația să devină publică, sunt un semnal de alarmă pentru modul în care funcționează verificarea bonității partenerilor de afaceri în Olanda.
Faptul că printre creditori se numără și Belastingdienst sugerează că Gert O. are restanțe fiscale semnificative — fie impozite neachitate, fie contribuții sociale restante. Administrația fiscală olandeză are, în mod normal, prioritate față de alți creditori în procedurile de insolvență, ceea ce face și mai semnificativ faptul că și ea riscă să nu recupereze nimic.
Ce se întâmplă cu creditorii rămași cu mâinile goale
Într-o astfel de situație, creditorii — fie că sunt furnizori, prestatori de servicii sau instituții ale statului — au câteva opțiuni limitate:
- Pot solicita deschiderea procedurii de faillissement (faliment) împotriva debitorului, dacă acesta nu a fost deja declarat falit;
- Pot urmări orice bunuri care ar putea apărea ulterior în patrimoniul debitorului;
- Pot investiga dacă debitorul a transferat bunuri în mod fraudulos către terți, situație în care se pot aplica acțiuni de tip pauliană (actio pauliana);
- Pot sesiza autoritățile dacă există indicii de fraudă sau de comportament abuziv față de creditori (benadeling van schuldeisers).
Lecția pentru companiile care lucrează cu parteneri necunoscuți
Cazul lui Gert O. ilustrează un risc real în mediul de afaceri: un partener poate părea funcțional și credibil pentru o perioadă, acumulând în același timp datorii față de mai mulți furnizori sau instituții. Instrumentele de verificare a bonității unui partener comercial în Olanda includ extrasul din Kamer van Koophandel (KvK — Camera de Comerț), verificarea prin servicii ca Creditsafe sau Graydon, precum și monitorizarea publicațiilor oficiale privind insolvența.
ℹ️ Info: Procedurile de insolvență și listele debitorilor declarați faliti sunt publice în Olanda și pot fi consultate prin intermediul portalului oficial Rechtspraak.nl și al registrului Centraal Insolventieregister.Surse oficiale
- de Stentor — sursa originală a articolului (publicație regională olandeză)
- Belastingdienst — belastingdienst.nl
- Centraal Insolventieregister — rechtspraak.nl/insolventieregister
- Kamer van Koophandel (KvK) — kvk.nl







Comunitate
Comentarii